Am şi eu problemele mele

Este cineva care nu are probleme pe lumea asta? Că e vorba de probleme ale tinereţii, de crize existenţiale sau criza vârstei mijlocii, probleme sociale, materiale, cu banii, cu copiii, cu părinţii, cu şcoala, cu serviciul, cu sănătatea, cu anonimatul, cu faima, cu dragostea sau cu lipsa ei, nu există persoană care să nu aibă ceva de reproşat fie lor înşişi, fie sorţilor. Preţuind fiecare clipă în care am uitat de probleme, de ce mi-aş pierde timpul ascultându-le/citindu-le pe-ale tale? Aşadar şi prin urmare, categoriilor de oameni care...

- mă abordează pe mess, dau peste ei prin oraş, mă sună cu vreo ocazie şi încep să-mi explice cât de greu le merge cu criza asta
- cred că problemele lor sunt cele mai mari
- mint că ei nu au nicio problemă şi viaţa e perfectă
- care au trecut de o vârstă şi peste care dai în autobuz tocmai la ora 17 când ieşi de la serviciu şi e a mai a dracu aglomeraţie şi se uită la tine cu ură şi dispreţ ca să le dai locul (după ce i-ai mulţumit lui Dumnezeu că ai prins unul liber)
- patronează sau sunt angajatori şi consideră că angajatul tebuie să-şi lase viaţa personală şi problemele la intrarea în birou/fabrică

...le urez un călduros Mai daţi-vă dracului!. Dacă n-ai ceva bun de spus, eu nu sunt jurnalul tău. Am şi eu problemele mele. Pariez că şi vouă vă vine să urlaţi câteodată! Metode de refulare?



Mulţumiri Lepidopterei pentru melodie!