Corabii.

Uneori ma simt atat de neputincioasa.Daca m-ar lovi un val,nu as avea puterea sa ies la suprafata. M-as lasa purtata de el pana la fundul oceanului si m-as contopii cu resturile de corabii si corali. 

In felul asta as face parte din adancurile intunecoase despre care imi placea sa citesc in copilarie.
Insa,singurul loc in care ma afund este insasi sufletul meu,asupra caruia nu mai am absolut niciun control.Si el este tot precum un ocean,unul in care s-au scaldat doar corabiile tale,dar a sosit momentul sa inecam acele corabii caci au plutit in deriva prea mult timp. Dar ele nu vor sa duca la fund,sunt constienta de faptul ca o data cu ele te-ai duce si tu,asa ca eu sunt cea care nu vrea sa le scufunde.
Iarta-ma...

6 comentarii:

  1. "Insa,singurul loc in care ma afund este insasi sufletul meu,asupra caruia nu mai am absolut niciun control."

    superba postarea.

    ceea ce e sus mi-a stranit o mica lacrima...
    felicitari:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos! Un suflet frumos... felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani si tie Tasha! Multumesc din suflet pentru urari.

    RăspundețiȘtergere