De-ale tineretii valuri...

Citind azi pe blogul lui  Monica Olteanu ,povestea ei,mi-am amintit de o intamplare din tinerete.
Eram cadru didactic la Turt,in Tara Oasului,dar pentru ca sunt o fire foarte sociabila ,comunicam foarte usor ,nu-mi faceam griji cand astfel de atitudini deschise veneau  si din partea altor persoane....ba mai mult nici prin cap nu-mi putea trece ca in spatele acestor deschideri s-ar  putea ascunde alte intentii dubioase...
Dar sa va povestesc  cum am descoperit pentru prima oara ca nimic nu e ce pare a fi...aveam in comuna un instructor de partid, cei care au prins vremea PCR stiu ca astfel de persoane taiau si spanzurau,aveau puteri depline.
Cum eu ma facusem cunoscuta in comuna prin actele mele de implicare in viata culturala a comunei,terminand cursurile Scolii Populare de Arta cursuri externe,trimisa deci pe cheltuiala scolii unde functionam (pe timp de vacanta),imi auzeam vorbe bune,ca sunt inimoasa ca imi sacrific timpul cu tinerii spre  a duce traditiile mai departe si nu o data instructorul de partid m-a gratulat la sedinte.
Eeeiii,ca aici vroiam sa ajung, la acest om...intr-o buna zi...treceam pe strada,biroul lui era chiar in cladirea de la Consiliul Comunal,avea intrare separata ,si nici una nici alta vad ca deschide geamul si ma striga:
-tovarasa M. O...veniti va rog putin la mine in birou...
-da,singur,vin,ii raspund eu..
Intru in birou cu gandul ca precis ma va lauda cum o facea de obicei,ascult intradevar  cuvinte de lauda dupa care se apropie de mine ,era cald,vara,eu cu o rochie decoltata si scurtuta ca tocmai era  moda mini si eu eram in afara orelor de scoala.
Vad ca la un moment dat ma masoara ca pe un peste,si fara nicio o alta vorba vad ca ma ia in brate si vrea sa ma sarute...ramin blocata...
-ce faceti tovarasul intructor? ce inseamna asta?cum va permiteti!?
-dar ce rau iti fac?
-va rog sa va potoliti,altfel strig!
-poti sa strigi,te faci de ras...
-adica eu ma fac de ras?nu va este rusine?
-pai da ...zice el infuriat,... cine te crezi?nu vezi cum esti imbracata?provoci barbatii!
-problema mea ,cum ma imbrac,sunt in timpul meu liber si imi pun pe mine ce haine consider ca imi vin bine...
-o sa discut asta la  prima sedinta care va avea loc la scoala...tinuta dv. este provocatoare,nu cadreaza cu statutul dv. de cadru didactic..
-da? i-auzi?daca va raspundeam imbratisarilor corespundea?imi inspirati mila tovarase instructor,sunteti jalnic!
Ies trantind usa ,el dupa mine...:
-auzi,mie nu-mi tranteste nimeni usa!sa fie clar!
-dar nici pe mine nu ma imbratiseaza nimeni fara voia mea,sa fie clar! i-am raspuns eu plecand infuriata.
M-am asteptat sa fiu mustrata asa cum mi-a promis,dar  n-a fost asa,m-a ferit de fiecare data cand ma vedea,intorcea privirea,cumva rusinat,parca asa am simtit...dar cine stie?poate a fost ceva la ordinea zilei pentru el si nu eram singurul caz...uff!!! barbatii astia!