De ce oare?

De ce oare, pe masura ce inaintam in virsta, toate rahaturile cu care ne plictiseau parintii nostri ( mindrie, onoare, familie ), si pe care noi nu dadeam, binenteles, nici doi bani devin din ce in ce mai importante?

Oare intelepciunea sa fie in continuare apanajul celor batrini?

Sa avem in continuare nevoie de sfatul batrinilor, ca acum 2000 de ani?

13 comentarii:

  1. Hm,daca ai stii cat m-am gandit si eu la acest lucru....o situatie care devine mai evidenta pe zi ce trece...

    RăspundețiȘtergere
  2. exact. si mie imi devine mai evident pe zi ce trece si probabil ca si eu voi spune copiilor mei convins fiind ca ei, la rindul lor, nu vor da doi bani pe sfaturile mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. bun gasit, tuturor!
    hm... "rahaturi cu care ne plictiseau parintii"!

    Pai erau rahaturi, in opinia noastra de copii, pentru ca constatam ca una este teoria si alta practica. Adica vorbele lor nu coincideau cu faptele lor.
    Teoria chibritului o faceau ca la carte, dar cand era momentul sa o transpuna in practica esuau.
    Perpetuam acelasi model din dorinta de a fi "educati" bine ai nostri copii (ceea ce nu este rau), insa uitam sa scoatem greseala parintilor nostri din ecuatie.
    Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. sa inteleg ca nu-ti vei plictisi copiii cu aceleasi " rahaturi " cu care te-au plictisit parintii?
    si, daca da, o fi bine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Re(be)lu, habar nu am cum voi actiona in "functia" de parinte, cert este ca imi doresc sa ma abtin de la a spune una si a face alta.
    Dar... cine stie cum voi gandi atunci?!

    RăspundețiȘtergere
  6. istoria, statistica, experienta, observatia...

    vei gindi la fel ca parintii tai acum. si vei actiona in consecinta.

    RăspundețiȘtergere
  7. forse si, forse no!
    Ce a fost mai greu, a trecut... constientizarea. Mai sunt si exceptii, asa ca, te rog, nu ma sterge de pe lista, poate am o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Când eşti tânăr, percepi ca pe o datorie fundamentală să schimbi lumea, şi e nosmal să nu dai mulţi bani pe o tradiţie care e mai degrabă conservatoare. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, lumea devine lumea noastră şi începem, încet-încet, să ne temem de schimbări. Ca să compensăm pierderea entuziasmului şi a planurilor de viitor, ne orientăm spre valorile clasice (onoare, mândria realizărilor, familie, tradiţie). E pură biologie socială.

    RăspundețiȘtergere
  9. Intelepciunea vine cu varsta,asta e clar!adevarat ca in tinerete ignoram sfaturile celor mai in varsta pentru ca ne credem buni iar ei depasiti....abia dupa ca inaintam in varsta,cand dobandim experienta ajungem sa spunema"ce dreptate avea mama sau tata cand spunea asta sau aia..."...deh!mai sunt si tineri insa care carora uneori iti vine sa le spui"mai!....tu parca ai fost batrin odata,prea le stii pe toate!".

    RăspundețiȘtergere
  10. @ andreiradu - prietene, iti doresc sa fii o exceptie!
    ...si, de ce sa te mint, imi doresc sa fiu o exceptie!

    RăspundețiȘtergere
  11. @ ionutsk - da', de ce e asa? cind si de ce ne pierdem si incepem sa ne temem de schimbari? si,oare e bine ce se intimpla cu noi?

    RăspundețiȘtergere
  12. @ tasha - cu asta sunt de acord. intelepciunea vine odata ci virsta.
    dar daca suntem mai intelepti la maturitate de ce nu reusim sa ducem la bun sfirsit idealurile tineretii?
    daca am reusi ca macar o mica parte din ce-am visat in tinerete sa realizam la virsta maturitatii lumea ar fi mult mai buna.
    eu asa cred.

    RăspundețiȘtergere
  13. Asa zic si eu...dar viata este atat de imprevizila,incat uneori te intoarce rau...si nu ajungi sa faci ce-ti propui.
    Multumesc Lui,EU AM CAM FACUT CE MI-AM PROPUS...dar nu le putem avea pe toate,cand le avem se intampla ca unul dintre noi sa dispara si atunci e ca si cum n-ai mai avea nimic...crede-ma!CUM CREZI CA MA MAI BUCUR EU DE CE AM IN SINGURATATE?

    RăspundețiȘtergere