Declinul ... culturii ....

Se făcea că era o zi de 2008. Era aşa o zi faină, pierdeam vremea ca de obicei la birou pierdut în gândurile mele ca în nisipurile mişcătoare... Devin prea siropos. Vine acasă mama cu o surpriză magnifică. Avem bilete la O Noapte Furtunoasă cu Maia Morgenstein, Gyuri Pascu, Ivaşcu. Am zis că o să fie ceva magnific, superb, o punere în scenă de zile mari. Aşa a fost. Ne-am dus noi pregătiţi, predăm biletele(50 de lei fiecare) şi intrăm în sală. Pe scenă se punea fundalul de secol XX, mai pe la început. Aşteptam entuziasmat să fiu transportat în acel secol(că într-o comedie Carageliană deja trăim toţi). Începe piesa. Dezamăgire completă. Pe scenă marii actori au devenit exponenţii jegului în care colcăie cultura noastră. Actorii au avut grijă să termine piesa(nu detailiez, dar zic că au fost scene +16). Am plecat profund scârbit de marii actori. După două săptămâni teatrul local, Toma Caragiu, a pus ăn scenă aceeaşi piesă, cu actori locali de această dată, inclusiv cu un om pe care nu îl aveam la inimă, Mihai Coadă. Aceea reprezentare am revăzut-o cu plăcere de 3 ori şi Mihai Coadă, în ochii mei, a devenit un mare actor.
Mă întreb aşa ce e cu noi? Noi, ca oameni culţi, cerem cultură şi primim îndobitocire? Cerem prea mult dacă dorim să revedem teatru adevărat, filme adevărate, muzică adevărată şi nu sânii mult iubiţii si proslăviţi în toate mediile "culturale" româneşti?

Trăiască Coadă, Trăiască Birlic, Trăiască teatrul adevărat...