Efectele crizei cu umor

Azi ma doare-n cot... dar ce ma doare! Bine ca nu m-am lovit, caci nu pot pune mana. Ma-ntalnesc c-un prost. Asa zice o vorba din batrani. De ce ma doare-n cot? L-am imitat pe "Ganditorul" lui Brancusi. Am stat si am gandit, cu coatele pe genunchi si capul in causul palmelor. Cercetarea nu mai merge? Pacat. Tocmai cand se obtinusera proiecte ce meritau studiate. Dar asa e la noi, la romani. "Nu-i nimic", am zis. Japonezii cauta cercetatori. Chiar azi am verificat formularele de inscriere. Ai chiar de ales: termen scurt -o luna sau termen lung- un an. Invatamantul e in criza? Prea multi profesori? Da-i incolo… si asa sunt betivi, se dau la elevi (vezi cazuri celebre in mass media – elevi care se sinucid din dragoste pentru profesori).
O alta varianta: spalatorie auto. Si asa era un vis de-al meu. Cizme de cauciuc (credeti-ma, chiar sunt la moda), o salopeta mulata, miscari lascive... chiar as face coada. Sa ma gandesc si la bacsis? Neah... e criza fetito! Trezeste-te!
Sau... sa vand flori. "Flori de mucegai"... cum radea un coleg de-al meu. Bietul Arghezi, dragutul Zdreanta..."s-a facut a dracului", situatia financiara.
Dac-as invata limbajul florilor, as putea recomanda flori pentru fete discrete... cochete... pitipoance sau romantice. Mi-am mutat capul mai spre dreapta, ca lichidul cefalorahidian sa-mi mai spele neuronii de depunerile de griji... poate gasesc idei "INOVATOARE". Ptiu... drace! Nu credeam ca voi ajunge sa folosesc asa curand termeni stiintifici sau mareti, ca in acronimele proiectelor de cercetare.Wow... e-mail de la un site de job-uri. Verific. Ei... suna tentant! Sa fiu din nou copil, un copil mare si sa fac pe clovnul la petreceri pentru copii. Suna palpitant. Daca ma lasa si pe mine sa sar cu ei la locul cu saltele, ii iau si acasa. Si asa, cand am aflat ca te poti ingrasa cu 17 kg (pe putin!) pe perioada sarcinii, am zis pas si anul asta! imi doresc inca un an de anorexie!Sau...sa ma asociez cu dnul Becali? Sa-mi dea lana oilor,sa tricotez si ne deschidem magazin -merge si o taraba in Obor - cu tricotaje. Fulare si fesuri cu "Hai Steaua!". Daca nu si nu...spal geamurile cladirilor inalte. Imi trece si dorul de munte, experimentez si sporturi extreme.si in final...dansatoare in grupul cantaretilor indieni, care s muta de colo-colo. Cand la Unirea,cand la Titan, cand la Universitate. Banul sa iasa frate.
Noroc ca nu am multe vicii: decat ziarul conului Catavencu si ciunga Orbit fara zahar. Dar nu oricare...aia cu lichidul albastru care se "strecoara" si-n locurile greu accesebile. Ata dentara e scumpa! Si...nu uitati de unde am plecat: criza financiara. Auuuu...ce ma doare-n cot.Nu chemati salvarea. N-am bani sa ma tratez. Nu am scapare. Voi ramane cu durerea din cot. Doar traiesc in Romania, tara mea de glorie, tara mea de dor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu