Autor:: elena stanescu
Articol: Sa nu ma certe nimeni ca am si eu zecele meu, nici nu e gata dar sper sa-l duc pana la capat pana la sfarsitul postarii; daca sunteti inspirati, luati-o ca pe o provocare, un exercitiu de poezie, o poezie luuunga care poate incepe cu aceste randuri si continua cu ce veti adauga!
(la mine incepe cu sapte!)
sapte lacrimi anotimpuri fara drum si fara soarta
hoinaresc la mine-n suflet fara chei si fara poarta/
doua pasari calatoare desfac cerul pe din doua
si-mi ramane ziua alba si ma tace si ma ploua/
o cuvanta, trei cuvinte, cine stie cand , pe unde
si-a lasat minunea umbra, umbra care mi se-ascunde/
doua verbe , o chitara, sapte sunete ciudate
si frumoase si albastre si demult si ne'ntamplate...
(deci, puteti continua...)
--
Visitor Ip: 88.1.22.169
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu