Eu, cartea si cei nemuritori

Hai, sa-ti vorbesc, iar despre ceva. Poate despre mine. Poate despre mine, altfel decat ma stii. Poate despre mine cea care lacrimeaza in fata unei carti. Poate despre mine cea care se regaseste in filele unei carti. Poate despre mine cea careia ii place mirosul unei carti vechi si pe care o pastreaza cu sfintenie si la care tine enorm.
Hai sa-ti vorbesc despre carte si despre mine, totodata!

Este placuta orice intalnire cu un el sau o ea a unei file sau a unui manunchi de file adunate intre doi pereti cartonati ce o ingrijesc.

Nu-mi plac caritle ieftine, cu vedete, limaj de doi lei, fara strangeri de mana, fara palpairi ale inimii si fara invitatie la a fi...

Cartea reprezinta pentru mine o intalnire sau o reintalnire programata de timp, descoperita de mine, citita de mine si analizata de insasi viata mea cu toate ale ei!


Fiecare carte ce se odihneste in manile mele linistite, triste, planse sau vesele este o visare lunga, profunda si fiecare fila imi transmite, parca, mesajul acela cald de "nu esti singura pe lume"...


Nu are rost sa va dau nume de carti care m-au format, care m-au renascut, care m-au ajutat, care m-au facut copil, femeie, mama, iubita si chiar amanta...Pentru ca erau file ce-mi descopereau personaje in care ma regaseam catusi de putin desi peransamblu nu eram ceea ce erau ele...

Imi sunt dragi cartile!
Imi aduc aminte, cum in liceu toti banutii mei de buzunar se duceau pe carti.
In primul an de facultatea nebunia asta a continuat...
Nebunia continua si acum...doar ca are alt ritm..mai lent...

Multumesc fiecarei file in parte pentru ca mi-a dat voie sa ma hranesc cu iubire, speranta vise, omenie. Multumesc fiecarei file ca mi-a aratat lumea ce exista dincolo de ce traiesc eu in fiecare zi...

Unele file au extras intr-un mod miraculos frumusetea din mine! M-au facut alta, cel putin pentru moment!

Am senzatia aceea de nebunie curata si frumoasa. Am senzatia ca o carte buna te face sa zbori...te face sa vrei sa traiesti langa oameni frumosi si buni!

Mi-au trecut prin maini carti ce cuprindeau milioane de cuvinte asezate atat de frumos, asezate frumos pe un cer umbrit de curcubeu...


Mi-au trecut prin maini carti ce le tineam pe noptiera, ce ma strigau de acolo. In diminetile libere ma chemau si petreceam timp cu ele pana dincolo de mine...

Mi-au trecut prin maini carti care-mi strigau cuminti si imi spuneau lin ca ele detin oameni lini, calzi, frumosi, oameni plini de viata, entuziasmati...oameni cu forma de ingeri si ingeri cu forma de oameni; oameni, ca si mine de altfel ce trec peste lucrurile simple si frumoase ale vietii in goana dupa a trai si a-si asigura ziua de maine!

Si acum, pe final nu pot sa-ti zic decat atat, dragul meu cititor...
Poti incerca sa te redescoperi printre randuri, fraze, cuvinte si chiar litere. Sa vezi daca tu poti fi un personaj de poveste...un personaj care face lumea mai frumoasa cu propriul lui zambet - citeste doar.:)

PS. Intr-o lume plina de durere, suferinta, prostie, idiotenie si multe altele au fost oameni, si inca mai sunt oameni care nu s-au razboit cu nimeni si nimic decat cu ei insisi. Oameni care au ales sa taca, aparent sa taca, dar si-au lasat povestea scrisa pe cer ca sa fie luminata de soare, adiata, citita, traita de vant si ploi...

PS2. Am scris aceste cuvinte cu gandul la Gabriel Garcia Marquez care este bolnav, are cancer si deja si-a scris scrisoare de adio catre cititorii sai!!!:(