Hai sa va povestesc despre rautate (partea a doua)

In continuare despre rautate.
Uneori critica se interpreteaza drept rautate. Total gresit(uneori). Am citit un post pe tema asta azi. Hai sa facem cu totii un efort. Hai sa nu mai fim rai doar asa, de dragul de a fi rai. Si va mai propun un lucru. Hai sa fim totusi mai critici.
Am observat ca nu se comenteaza decat :bravo! foate bine! sau lucruri de genul asta. Hai sa purtam o discutie la alt nivel. Vreau sa aud si alte pareri, chiar vreau sa-mi spuna cineva unde gresesc, ce n-am facut bine, sau unde s-a strecurat o eroare de judecata.
Sunt curioasa si chiar vreau sa stiu parerea voastra, de-asta suntem colegi nu? Mi-a spus odata, o prietena, ca e important sa fi placut dar e la fel de important, daca nu chiar mai important, sa te faci remarcat, adica sa fi memorabil. Fiindca poate sa-ti placa un om acum si maine sa uiti ca a existat vreodata. Si poate gresesc, dar imi place ideea asta. Cum eu nu-s omul pe care sa-l placi de la prima vedere, v-am spus, castig oamenii in timp.
Mi se pare ca ar mai merge putina sare aici, hai sa fim mai deschisi. Daca nu-ti place ceva, spune! Fara ocolisuri, direct, fara substraturi, fara sa jignesti, fara critici acide. Dar hai sa fie totusi libertate, de-asta suntem aici. Cu totii vrem sa ne facem auziti.

Un comentariu: