Muzica bună nu a murit

Dacă în ceea ce priveşte filmele încerc să mă ţin cât mai la curent cu ceea ce va ieşi şi ceea ce merită văzut, în materie de muzică sunt înapoiat rău de tot. Motivul? Îmi preţuiesc atât de mult viaţa şi timpul pe care-l am încât nu sunt dispus să irosesc 4 minute pe o melodie care se numeşte "I know you want me". Şi nu este vorba de faptul că nu e genul meu, sunt uimit şi eu de câte genuri contradictorii pot să ascult (nu vă gândiţi la rock vs. manele, ci mai degrabă la rock vs. salsa). Îmi plac foarte mult acordurile sud-americane (Santana - Oye Como Va) şi îmi plac şi dansurile şi nu doar o dată mi-au fâlfâit pletele dansând salsa singur în cameră. Revenind însă la muzica lui Pitbull (sau încă un milion ca el), după cum spuneam, nu e vorba de gen, ci despre faptul că este "muzică" proastă. Aş prefera să se abţină toleranţii din a declara "da, domne, dar ştii că gusturile se discută, muzica nu e proastă, doar nu-ţi place ţie". Nu. Ceea ce râgâie Pitbull şi T-Pain şi Sean Kingston este muzică proastă. Cum de ştiu de ei dacă nu îi urmăresc? Aşa cum ştiu şi de Lady Gaga unde pur şi simplu mi-a sărit în faţă din prima pagină a Iutub-ului.
Câteodată însă, de nicăieri, din trailerul unui film sau recomandarea unui prieten, dau peste câte o nestemată care mă face să exclam: Muzica bună încă nu a murit! Prima "descoperire" de care îmi aduc aminte aparţine celor de la The Killers - All These Things That I Have Done care pur şi simplu m-a lăsat mască, instrumentalul, versurile, trupa în sine e magie. A urmat imediat Read My Mind tot de la ei cu luni înainte să devină mainstream. Ambele melodii le ştiu pe de rost şi astăzi, după sute şi sute de ascultări, încă mă farmecă. Da, sunt un adevărat obsedat odată ce dau peste ceva care îmi place.
Apoi, din trailerul de la Where the Wild Things Are am descoperit Arcade Fire - Wake Up care mi se pare cel mai frumos imn închinat copilăriei pe care l-am auzit vreodată. Bonus: o trupă tânără care chiar ştie să folosească instrumentele şi care cântă din toată inima şi pentru care un ecran nu reprezintă o barieră în drumul spre cei care îi aud (nu ascultă).
Aş vrea să pot spune mai multe şi cu siguranţă aş putea continua la nesfârşit, însă ar fi în van mai ales că degetele nu-mi tastează pe cât de repede îmi merge gura, dar da, muzica bună nu a murit.
Vă recomand şi versiunea melodiei cântată de David Bowie.
Audiţie plăcută!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu