N-avem timp...

Suntem într-o goană continuă. Ne luptăm mereu cu timpul şi pierdem de fiecare dată. El e infinit, pe când noi suntem doar nişte fiinţe efemere, trecătoare. Timpul devine un laitmotiv, un răspuns la toate întrebările care ni se adresează. Ieşi la o bere? N-am timp. Hai la un fotbal! N-am timp. Suntem subjugaţi noţiunii de "timp". Ne refuzăm multe plăceri din lipsa lui. Uităm de noi înşine din aceeaşi acută criză de timp. De ce oare om fi mereu contratimp? Evoluăm, descoperim noi maşinării şi mecanisme, noi sisteme, ca să nu mai pierdem timpul, şi... nimic. Uitaţi-vă pe stradă, în jurul vostru! De cele mai multe ori veţi vedea chipuri triste, trupuri grăbite pe umerii cărora timpul apasă cu mare putere, oameni care se grăbesc şi atât, figuri crispate, gânditoare care probabil reflectează tot la trecerea ireversibilă a timpului. Suntem în goană după ceva pe care nu putem să-l definim. O continuă cursă. Ajungi la finish care e, de fapt, un nou start. Şi iar te grăbeşti... Şi iar uiţi de tine, uiţi de lucrurile minunate ce te înconjoară, totul îţi pare o nesfârşită rutină în care te afunzi tot mai tare. Un răsărit de soare, un zâmbet de copil, un cânt de păsărele, o lună plină, o baladă la chitară, un banc bun... N-ai timp să le observi, să le asculţi, să le vezi? Cine zice că n-ai timp? Poate doar nu vrei, îţi impui să nu vrei.
Octavian Paler, un om care şi-a creat propriul univers cultural, care a visat, a luptat şi a îndrăznit, el, poetul şi scriitorul, a păşit spre lumea umbrelor acum aproape 3 ani. Da, suntem nişte cretini! Recunosc fără probleme! Suntem un neam de ipocriţi! Ne aducem aminte de adevăratele valori abia după ce vedem la TV că nu mai sunt printre noi. De curând am redescoperit un text de-al lui Paler care vorbeşte despre timp aşa cum numai domnia sa, graţie înţelepciunii şi harului, a ştiut să o facă. Aşadar, "Avem timp" de Octavian Paler:

"Avem timp
avem timp pentru toate. Să dormim
să alergăm în dreapta şi în stânga
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou
să-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine
avem timp să citim şi să scriem
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu
avem timp pentru ambiţii şi boli
să învinovăţim destinul şi amănuntele
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp să ne-alungăm întrebările
să amânăm răspunsurile
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm
avem timp să ne facem prieteni şi să-i pierdem
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea
avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru puţină tandreţe
când să facem şi asta, murim."

P.S: Asta aşa ca să nu ne afundăm cu totul în nimicul cotidian care ne înconjoară la tot pasul, dar la care n-o să renunţ să fac referire pe blog. Pentru că asta-i pura şi frusta realitate. Din păcate...

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE

2 comentarii:

  1. Din pacate uitam de noi insine, chiar si atunci cand ne aducem aminte ca nu trebuie sa uitam de cei care ne sunt mereu aproape. La ce bun?

    RăspundețiȘtergere