Nunca mas! Banca Romaneasca
Am mai spus-o si altadata. Cu orice si oricine sa te incurci dar nu cu un credit in banca. Eu am unul (nu l-as mai avea…) la Banca Romaneasca. Nu mai detaliez aici motivele pentru care l-am facut. Vreau totusi sa spun doar ca nu pentru a-mi lua masina. Prin noiembrie trecut am mers la functionara care se ocupa de creditul meu sa aranjez demersurile pentru amanarea platii pe luna decembrie. Toate bune si frumoase sau eu stiu, nu prea frumoase, caci aceasta calitate o poate avea si vremea urata de afara ori copacul desfrunzit din fata blocului dar nu datoria la o banca. Si mai ales atunci cand ea e condusa de greci cum e cazul Bancii Romanesti. Vorba aceea, pe greci sa nu-I crezi nici cand fac daruri, chit ca in ceea ce ma priveste numai de daruri nu a fost vorba…Mi-a cerut femeia tot felul de acte: adeverinta de somer, copie dupa cartea de munca etc. Le-am adus. Apoi au zis ca ma suna ei. Am tot asteptat pana intr-o zi cand mi-am luat inima in dinti si am patruns pe poarta institutiei. Dosarul nu era bun, trebuia refacut. Iarasi declaratii si motivari ale cererii, iarasi paduri destelenite, copaci taiati si transformati in hartie de Xerox aruncata pe apa sambetei. Cu concluzia ca ratele nu se puteau amana decat pentru un an de zile. Apoi din nou asteptare. Pana ieri cand telefonul a sunat. La capatul firului era vocea “bancherei”. “Stiti, dl. Prodan, mi-e greu sa va spun, dar nu v-au aprobat cererea…” Nu ma gandeam nicio clipa ca grecoteii cu nas subtire imi vor accepta propunerea mea de amanare pentru O(una) LUNA a unei rate nenorocite…Dar am incercat si eu Marea Ioniana cu degetul...De data asta am lasat de o parte credinta si seriozitatea cu care de-a lungul anilor mi-am tot platit creditele si m-am facut ca ploua. Nu sfatuiesc pe nimeni sa faca rate in banca. Si cu atat mai mult la Banca Romaneasca, o insitutite financiara condusa de oameni care au un trecut milenar, uneori glorios, cat se poate de glorios cultural vorbind, dar cu un prezent mancat de cancerul lacomiei. E motivul pentru care au si ajuns in situatia de urias cacat economic in care sunt acuma, si de unde le doresc sa iasa atunci cand si eu imi voi achita creditul… Ca de, doar cu Homer, Iliada, Odiseea, Sofocle si Aristotel nu se produce crestere economica si nici bunastare personala…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Banca şi creditul sunt piloni fundamentali ai societăţii capitaliste de consum. Este calea prin care te împrumuţi de la viitor. Cheltui ziua de mâine pentru satisfacţia de azi. Acuma, esenţial este ce faci cu acei bani. Dacă e credit de consum, se cheamă că ţi-o faci cu mâna ta. Dacă-i credit pentru dezvoltarea afacerii, depinde de cât de bine-ţi va merge afacerea, ceea ce uneori depinde şi de noroc şi de conjunctură. Apriori se ştie că nu pot TOATE afacerile să meargă bine, deci şi banca ştie că unele credite nu vor mai fi rambursate. Bancherii mai ştiu şi că în afaceri nu-i loc de sentimente, iar baiul tău devine repede baiul lor, dacă mimează înţelegerea. Plus că doar un zvon trebuie să apară c-ar exista o cale să nu-ţi plăteşti ratele şi toţi ar da năvală să facă la fel. Alt pilon al capitalismului este falimentul, inclusiv cel naţional, şi Islandezii-şi pun problema să refuze să plătească creditele angajate de guvernul lor, datoria lor publică fiind de nouă ori mai mare decât PIB-ul şi-ar însemna 45.000 de euro de fiecare familie. Grecia e şi ea cam pe acolo. Sunt foarte curios cum se va termina povestea cu falimentele naţionale, mai ales că şi PDL-ul de la guvernare ia credite-ntr-un ritm aiuritor, vorbind în acelaşi timp de reformarea statului, dar nefăcând nimic pentru asta. Ei, vom trăi şi vom vedea..până atunci nu pot decât să-ţi urez să găseşti o soluţie la problema ta cu banca.
RăspundețiȘtergereBuna seara tuturor,
RăspundețiȘtergereIonutsk a analizat bine chestiunea si te rog Mircea, crede-l, caci are dreptate. Nici o banca nu ar fi procedat altfel. Grecii nu sunt cu nimic mai prejos decat guatemalezii sau americanii.