:: Pledoarie pentru Litere

Titlu: Pledoarie pentru Litere
Autor:: http://andreeamatei12.wordpress.com
Articol: Astăzi, la ora 12.15, a izbucnit un incendiu la Litere, n-am înţeles exact în ce sală şi doar cunosc bine facultatea aceea. Se pare că s-a propagat de la subsol spre etajul IV (cum Dumnezeului o fi ajuns acolo?), clădirea a fost evacuată, o fată a leşinat din cauza intoxicaţiei cu fum, un băiat s-a tăiat într-un geam şi, normal, pentru că suntem într-o facultate cu multe hârtii, au ars nişte acte şi nişte diplome (din arhiva de la subsol). Din câte ştiu, acolo e şi-un xerox, la care se pare că s-ar fi produs un scurtcircuit. Toată lumea e în afara oricărui pericol, aşa am citit.

Mi-e atât de dragă facultatea aceea, dar sunt şi momente în care aş călca-o în picioare, ca să zic aşa. Când oare o să se schimbe ceva din tot ce-i acolo? Când o să arate facultatea ca o jună şarmantă, pimpantă, care să întoarcă ochii tuturor junilor însetaţi de lucrul cu litere şi n-o să se mai prezinte ca un animal pierdut, jigărit, cu blana atârnându-i lăiaţă, cenuşie, în mii de smocuri încâlcită? Când o să fie vreodată Universitatea modernă?

Când o să se înlocuiască băncile vechi de o sută de ani cu unele moderne şi o să fie lumină în săli?

Când o să fie cald la curs, la seminar şi în Bibliotecă? În minunata bibliotecă, în care faci ţurţuri din anul I până-n anul al IV-lea (cazul meu), dacă nu cumva se mai şi închide un an întreg pentru renovări, lăsându-te cu buza umflată (cum mi s-a întâmplat în anul al II-lea, dar chiar şi în anul de graţie 2008-2009).

Când o să se închidă uşile de la toalete (da, uite că vorbesc şi despre toalete) şi o să arate aceste incinte ca unele vizitate de viitori intelectuali preocupaţi de importanţa Codicelui Voroneţean şi a lui Todorov sau Chomsky, şi nu de comunicarea liberă în pornosferă? Să nu-mi aduc aminte acum şi de foile rupte din 70% dintre cărţile din biblioteca facultăţii, de nişte tineri prea însetaţi de cultură şi de civilizaţie!

Când o să fie vreodată lumină în facultatea aia, lumină cu adevărat - pentru noi, ăştia care am trudit sau vom trudi pe băncile ei, că am înţeles că Eminescu a fost un geniu şi-a trăit în mizerie şi la lumina lumânării, dar noi, ăştia mai recenţi şi care n-avem pretenţia să fim genii, am dori măcar să nu îngheţăm în minunatul loc de studiu şi să vedem ce scriem, să nu ne mai băgăm degetele în ochi.

Când se vor întâmpla... multe? Mă opresc aici. Concluzia foarte amară: nu mă miră acest incendiu. Mă bucur că sunt toţi nevătămaţi. Literele îţi iau ochii cu Sala de Bal (holul de la intrare) şi-apoi te-afundă în noroi în toate celelalte colţişoare în care-ncerci să te strecori.,

O "drăcie nenorocită şi minunată", formată nu doar din ani, ci şi din oameni de excepţie, şi din... litere, la urma urmei - o drăcie pe care o iubesc. Dar pe care tare-aş vrea s-o văd altfel.
--
Visitor Ip: 82.120.46.83

2 comentarii: