Acest tabou l-am pictat (in aceasta iarna) inspirata de poezia
"LUMINI SI UMBRE" scrisa de Otilia Cazimir.
Poezia este postata in intregime pe blogul meu de baza.
" Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi."
bun gasit, Mariana!
RăspundețiȘtergere:)
Tabloul tau imi inspira ca dincolo de zapada se afla prelungirea acelor talpi.
:)
Pai da, asa este... da vezi tu Radu, eu m-am inspirat din poezia Otiliei...:))
RăspundețiȘtergereSimplu,dar totodata frumos,Mariana.:)
RăspundețiȘtergereMultumesc Feri.:)
RăspundețiȘtergereAu unii un talet nativ de a intra cu bocancii în viaţa noastră. După care se sterg bine pe sufletul nostru dorind cu încăpăţânare să-şi lase noroiul din minte pe fiinţa noastră.
RăspundețiȘtergerePuritate apăsată de greutatea negrului...
O seară plină de frumos!
Geanina,
RăspundețiȘtergeremultumesc de vizita, ce vrei sa zici, nu era tema de pictat?
Uneori ma intreb si eu "Vine valul si-mi ia calul..." e tema de cintat?
Fiecare cu gindurile sale...
Dar nimeni si nimic, nu are dreptul sa mentina "urmele",o vesnicie... in sine.:)