Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Unele mame ar trebui să fie "taţi" pentru o zi. Spun asta pentru că am întâlnit foarte multe mame care sunt convinse că rolul tatălui în viaţa copilului se reduce doar la anumite responsabilităţi, eventual la a deveni o "sperietoare" pentru cei mici. Deşi ei nu sunt cei care "poartă" copilul şi nu nasc (şi nu din vina lor, ci a naturii!), ele nu înţeleg că acel copil este în aceeaşi măsură şi al "lor".
Nimeni nu s-a născut părinte! Nici chiar mama. Sentimentul maternităţii (şi al paternităţii) care "zace" în noi iese la iveală şi se dezvoltă odată cu apariţia copilului în viaţa părinţilor. Impresionaţi de mica "vietate", unii taţii devin uneori „stângaci" şi le lasă pe soţii să se ocupe mai mult de cel mic. Bărbaţii nu ştiu de la început cum să ţină copilul în braţe sau cum să se poarte cu el (dar nici ele, mamele, nu ştiu aceste lucruri, totul vine însă de la sine, e firea vieţii!), dar totul se poate învăţa, cu o condiţie - să i se permită. Câte cazuri nu cunoaşteţi în care tatăl este cel care îi face baie micuţului, mai ales datorită faptului că are mai multă forţă în mâini pentru a-l putea ţine în frâu pe voinicel? Alţi taţi însă, mai grijulii, percep copilul ca fiind foarte fragil şi le e teamă să nu-i facă micuţului vreun rău. Asta nu înseamnă însă că nu le pasă!
Psihologii spun că:
„Asemenea maternităţii, paternitatea întregeşte viaţa unui bărbat, îl "împinge" către o dimensiune mai amplă, complexă a propriei vieţi, îi stârneşte o interogativitate profundă, la care, poate, altfel n-ar fi avut acces. Este un motiv serios, pentru care nici unui bărbat n-ar trebui să i se refuze paternitatea".
Egoismul excesiv al mamelor, cred eu, nu face altceva decât să îl priveze atât pe copil de un tată implicat, cât şi pe tată de la a fi TATĂ.
--
Visitor Ip: 95.76.225.2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu