"Agresivitate"...

Scriu pe blog(uri) de ceva timp... De mai bine de doi ani... Si mi-am dorit, oarecum, inca de la inceput, sa apuc vremurile cand vor intra destul de multi pe bloguri, sa citeasca, eventual sa si comenteze.
Eram chiar in primele luni de blogging. Inca "activam" doar pe un singur blog. Scriam relativ putin... Deci, teoretic vorbind, din moment ce nu ofeream prea mult potentialilor vizitatori, nu puteam avea pretentia sa fiu citita "in draci"... Si totusi... debordam de entuziasm.
Pentru a atrage cat mai muti vizitatori pe blog, am inceput sa comentez pe la altii... Mult, destul de mult... As putea spune ca scriam mai multe comentarii pe la altii decat postari proprii. Si asta pana cand... la un anuit moment... am "incasat-o in plina figura": cateva comentarii dure din partea "gazdei" (comentarii mult prea dure, totusi!...) m-au facut sa renunt la a mai comenta... Curand am inceput sa "compensez" printr-un numar mai mare de postari. Combinate cu sporirea (ceva mai domoala totusi!...) ulterioara a numarului de comentarii pe la altii, postarile ceva mai numeroase au inceput sa aduca vizitatori. Mi-as fi dorit insa caa cestia sa zaboveasca mai mult pe blog, sa citeasca mai mult, eventual sa posteze si comentarii. Dar era bine si asa... Si totusi...
La un moment dat (am mai povestit asta!...), am participat la un concurs de promovare a unei librarii virtuale. Premiile se acordau atat pentru calitatea propriu zisa a articolelor (am luat si eu doua astfel de premii - fiecare in valoare de 100 ron... in carti), cat si pentru multitudinea comentariilor. Ei bine, la nici un articol nu am avut suficiente comentarii (venite de la altii!) pentru a emite pretentii la vreun premiu. "Nu-i nimic! Poate data viitoare!", mi-am spus. Dar ceea ce m-a durut, la un moment dat, a fost ca am vazut, pe un alt blog participant la promotie, un articol participant la concurs care era vadit inspirat dintr-o postare de-a mea, tot participanta in promotie. Nu mi s-a parut corect 100%, desi respectivul putea si avea dreptul sa se inspirea de unde "voia muschii lui", mai ales ca nu preciza (eventual printr-un link spre articolul ce era sursa lui de inspiratie) de unde si-a luat ideea, idee pe care, insa, nu a reusit s-o dezvolte destul de mult prin forte proprii, dar prin care a luat suficient de multe comentarii pentru a-si alege o carte oarecare ca premiu. Bineinteles ca ceea ce luasem eu, in timp, era ceva mai consistent, dar... a durut.
Ca atare, mi-am spus ca nu se merita sa fiu "non-kombat" in atare situatii; asa ca as putea sa manifest o agresivitate sporita, fie si doar prin banalele comentarii de la finalul articolelor, fie ca e vorba de articole proprii sau articolele altora.

4 comentarii:

  1. Articolul asta seamana putzin cu filozofeala aia
    Aş vrea sa-mi cante LENA cocoţata pe zidul din BERLİN, cu chiloţii ın vine şi ştrampii harcea-parcea :))
    De acolo TE-Aİ İNSPİRAT ?:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Haoileo, vasilicoooo! Şı n-ai reuşıt manca-tz-as?
    Şı premiile astea le dadea Bercea Mondialu sau Doru Magaru?
    hehe...hm...he! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am reusit... inca mult mai mult decat un biet anonim comentator...

    RăspundețiȘtergere
  4. pai ce sa facem pe urma iar zici ca ne facem reclame la bloguuri aşa e mai bine:)

    RăspundețiȘtergere