Psalm 126:5

“Cel ce seamănă cu lacrami, vor secera cu cântări de veselie” (Psalmul 126:5)

Prietenii te ţin de mână şi te încurajează pe drum, dar ducerea la îndeplinire a unui vis, venit de la Dumnezeu, implică udarea lui cu propriile tale lacrimi. Nici părtăşia, nici prietenia nu poate micşora preţul sacrificiului personal care ţi se cere. Aceasta este vestea nu prea bună. Totuşi, vestea mai mult decât bună este că va exista un seceriş! ” Cei ce seamănă cu lacrămi, vor secera cu cân­tări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii”. Dar trebuie să ştii în ce anotimp te afli. Există:

1) O vreme pentru lacrimi. Aceasta nu este o scuză pentru pasivitate sau o expunere a slăbiciu­nii care te reduce la plâns pentru că viaţa nu este corectă şi situaţiile sunt dificile. Neemia a fost mişcat până la lacrimi pentru ruinele Ierusalimului. Apoi L-a căutat pe Dumnezeu, a alcătuit un plan, a făcut o echipă şi a rezidit cetatea. Pe tine ce te mişcă? Pentru ce eşti plin de pasiune?

2) O vreme pentru seceriş. Orice lucru în viaţă îşi are vremea lui, dar şi cauza lui (Ecclesiastul 3:1-4). Cei care înţeleg motivul şi care trăiesc la maxim acest anotimp sunt “ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Să remarcăm cuvintele: “la vremea lui”. Rodul nu va creşte înainte de vreme. De aceea trebuie să faci diferenţa între vremurile diferite din viaţa ta şi să te adaptezi la ele. Chiar şi meniurile din restaurante ne amintesc că anumite preparate sunt disponibile numai în sezon. Trebuie să ştii când este timpul să te opreşti din plâns şi să începi să seceri, altfel vei pierde recolta. Lacrimile sunt pentru cel care pune sămânţa, bucuria este pentru cel care culege roadele. Aşadar când se schimbă anotimpul, culege-ţi roadele plin de bucurie! Ţi-ai făcut partea, acum este vremea să te bucuri de ceea ce ti-a promis Dumnezeu.