Minoritati care dispar, dar care fac legea
Sistemul
electoral face posibil ca minorităţi cu câteva sute de membri să intre
uşor în Parlament şi le dă puterea să răstoarne guverne. Minoritarii din
România sunt reprezentaţi în Parlament de 19 asociaţii etnice. Cea mai
mare organizaţie, UDMR, intră în competiţie ca orice alt partid, însă
celelalte 18 asociaţii obţinut câte un loc graţie unei legislaţii unice
în Europa, indiferent de mărimea comunităţii reprezentate.
UDMR a fost la alegerile din 2008 a
patra formațiune intrată în Parlament, cu 425.008 voturi valabile
obținute și 22 de mandate câștigate, în virtutea acestor voturi, în
Camera Deputaților.
Nu la fel se întâmplă cu celelalte minorități, care n-ar reuși să câștige voturi suficente pentru intrarea în Parlament.
Sistemul electoral autohton nu le impune
celorlalte minorităţi naționale decât o condiţie numerică: să obţină
10% din coeficientul electoral naţional, adică 2.177 de voturi, adunate
în toate colegiile din țară, în 2008.
Coeficientul diferă de la an la an, în
funcție de participarea la vot, iar în 2008 a fost așa de mic, de numai
21.772, deoarece prezența a fost redusă (s-a situat puțin sub 39%).
Adică, un minoritar intră în Parlament
cu un număr de voturi de 10 ori mai mic decât numărul mediu pe țară
necesar unui majoritar. Respectiv cu 2.177 de voturi, în loc de 21.772,
cum s-a întâmplat în 2008.
În plus, aceste voturi nu trebuie câștigate de un minoritar într-un singur colegiu uninominal, ci în toate cele existente.
Concret, în cazul unei minorităţi,
candidatul a figurat pe listele din toate colegiile şi i s-a repartizat
colegiul unde a obţinut cele mai multe voturi, dacă per total țară au
existat cel puțin 2.177 de voturi valabil exprimate în favoarea
formațiunii etnice care l-a desemnat.
Vicepreşedintele Autorităţii Electorale
Permanente (AEP), Marian Muhuleţ, spune că se atribuie locul din acel
colegiu potrivit unei convenţii: se presupune că acolo ar fi cel mai
bine reprezentată minoritatea respectivă. „Asta este legislaţia
noastră”, conchide Muhuleţ.
Pambuccian, ales într-un judeţ cu 39 de armeni
Un exemplu concret este cel al liderului
grupului parlamentar al minorităţilor, Varujan Pambuccian, care a fost
„ales” în colegiul uninominal 5 din Argeş, unde a reuşit să atragă 218
voturi valabil exprimate. În toată țara, sigla armenilor a .fost
ștampilată de mai puțin de 14.000 de persoane.
Potrivit recensământului din octombrie
2011, în tot judeţul Argeş, județul care se presupune, ptrivit
spiritului legii electorale, că ar exista cei mai mulți membri ai
acestei comunități, s-au declarat armeni doar 39 de persoane.
Armenii sunt o comunitate cu o
identitate culturală puternică, dar în România au mai rămas doar 1.780
de persoane care şi-au declarat această etnie la recensământul din 2002,
în baza căruia s-au desfăşurat scrutinurile din ultimii 10 ani şi se
vor desfăşura şi alegerile parlamentare din 2 decembrie anul acesta.
Rezultatele finale ale recensământului
din 2011 se vor da publicităţii în semestrul al doilea al lui 2013 şi
abia de atunci ele vor afecta statisticile şi alegerile. Dar, potrivit
INS, toate minorităţile au scăzut din 2002 până în octombrie 2011, mai
puţin cea a rromilor.
Datele recensământului, mai precis al
populaţiei stabile, sunt cele care dau numărul parlamentarilor, existând
o normă de reprezentativitate care stabilește numărul locurilor.
Potrivit legii care va funcţiona şi în decembrie, un loc de deputat se
acordă pentru 70.000 de oameni. Dacă oamenii respectivi nu sunt români,
ci minoritate etnică, norma dispare.
Discriminare
Adică, pentru majoritari, se trimite în
Parlament un om care să reprezinte interesele a 70.000 de români, iar în
cazul minorităților există și un loc la 257 de persoane.
Acesta este cel de-al doilea mare
avantaj pe care îl acordă legislaţia, în afara voturilor mai puţine
necesare pentru un loc: nu există nicio reglementare care să fixeze un
plafon sub care o minoritate deja existentă în Parlament să nu poate
beneficia de aceste prvilegii uriaşe la alegeri. Cel mai sugestiv
exemplu este cel al rutenilor, o minoritate care a intrat în competiţia
electorală începând cu anul 2000, după ce s-a desprins de ruși, așa cum
au făcut și lipovenii.
Uniunea Culturală a Rutenilor din
România este reprezentată în Parlament de Gheorghe Firczak, „câştigător”
în colegiul 6 din judeţul Hunedoara, cu 175 de voturi.
Firczak reprezintă în Camera Deputaţilor
interesele celor 257 de persoane care şi-au declarat această etnie în
toată ţara. Deputatul spune că „nu asta contează, ci faptul că trebuie
conservat specificul cultural al rutenilor, o minoritate care a jucat un
rol important în istoria României”. Uniunea are peste 1.000 de membri,
chiar dacă ruteni au mai rămas doar 257. „O parte sunt membri
simpatizanţi”, explică preşedintele Firczak. Adică, cea mai mare parte
a membrilor uniunii.
a membrilor uniunii.
În cazul acesta, Firczak reprezintă
interesele unei comunităţi etnice care înseamnă 0,001% din populaţia
României şi 0,36% din norma de reprezentare stabilită pentru un loc de
deputat.
Privilegii date de strămoşi
Ca un contraexemplu, la recensământul
din 2002, la care România avea 257 de ruteni, în ţara noastră trăiau
2.243 de chinezi. Varujan Pambuccian consideră nepotrivită comparaţia,
fiindcă legea electorală se referă doar la „minorităţile naţionale”.
Care sunt minorităţile naţionale? „Cele care provin din Declaraţia de la
Alba Iulia”, susţine Pambuccian.
„Nu contează numărul membrilor unei
comunităţi etnice, ci cât a cântărit existenţa lor aici. Vorbim de
locuire istorică”, insistă liderul grupului minorităţilor din Camera
Deputaţilor.
Adică, trebuie făcută diferenţa între
minoritate naţională şi imigranţi, în opinia deputatului, contează ce-au
făcut aceştia pentru România. Şi Pambuccian, şi Firczak spun că nu
trebuie schimbat nimic în legislaţie, ci doar în mentalitate, atât în
cea a majoritarilor, cât şi în cea a minoritarilor care trebuie să se
declare în număr mai mare. Findcă ambii susţin că numărul real îl
depăşeşte pe cel înregistrat la recensăminte.
Încalcă Constituţia
În Croaţia, sistemul cel mai apropiat de
cel românesc, Constituţia acordă în mod explicit minorităţilor dreptul
la discriminare pozitivă. În România, alineatul 2 de la articolul 6 din
Constituţie spune: „Măsurile de protecţie luate de stat pentru
păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de
egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”.
Or, chiar acest articol este încălcat de
legea electorală. În Croaţia există însă o controversă permanentă
referitoare la drepturile minorităţilor, iar legislaţia foarte
favorabilă de aici este un caz special, apărut după războiul din fosta
Iugoslavie. În Albania şi Bulgaria sunt interzise partidele etnice, dar
minorităţile lor naţionale reuşesc totuşi să fie reprezentate în
Parlament, explică Monica Căluşer.
Rromii au un singur mandat, la fel ca rutenii
În afara discriminării pozitive,
raportat la majoritari, legislaţia are un efect discriminatoriu chiar în
interiorul grupului parlamentar. Rromii, care în 2002 erau declaraţi
535.140, au tot un loc de deputat, exact ca rutenii, cei cu numai 257 de
persoane în comunitate.
Monica Căluşer, coordonator de proiecte
la Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, spune că
legislaţia are deficienţe mari şi că este nevoie de modificări pe baza
unor dezbateri publice.
Sistemele electorale de afară sunt
foarte diverse, dar niciunul nu este „atât de darnic” precum cel
românesc, în privinţa minorităţilor. Nu mai există nicio ţară europeană
cu un model asemănător şi cu atâtea minorităţi reprezentate parlamentar,
fără să ţină cont de proporţia minorităţii.
Dacă România oferă un loc pentru fiecare
minoritate naţională care nu reuşeşte să depăşească pragul electoral,
Slovenia are „locuri rezervate” doar pentru maghiari şi italieni, iar în
Croaţia există trei rezervate pentru sârbi, câte unul pentru italieni
şi maghiari, unul comun pentru cehi şi slovaci, unul pentru celelalte
minorităţi foste iugoslave (cu excepţia sârbilor) şi unul pentru restul
minorităţilor (austriecii, bulgarii, germanii, polonezii, rromii,
românii, rutenii, ruşii, turcii, ucrainenii, vlahii şi evreii).
„Sistemul autohton este unul simbolic,
nu are impact foarte mare, dar oferă minoritarilor sentimentul că au o
recunoaştere”, spune Monica Căluşer. Aşa cum este acum, însă, explică
ea, legea face să nu existe o concurenţă între asociaţii care să
reprezinte diferitele comunităţi, iar politicienii aleşi să nu
reprezinte foarte eficient interesele minorităţii. De Mariana Bechir – Adevarul
Situația din Camera Deputaților, alegerile 2008:
Nota: 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu