Cronica de disparitie. La sfarsitul unui “Rost”
Cu
întârziere și regret, consemnez dispariția revistei mele preferate.
”Rost”. Revistă lunară de cultură creștină și politică. La 2 septembrie
a.c., directorul publicației, Claudiu Târziu, anunța oficial dispariția.
”Rost”-ul era în anul al X-lea și se oprise, în august a.c., la nr.
112.
Revistă de mare ținută, grafică, morală
și de conținut, am urmărit-o, număr de număr (doar câteva scăpându-mi),
din momentul lansării, undeva în primăvara 2003. Ce mult e de atunci și
câte s-au schimbat… Se găsea relativ greu, tirajul fiind redus, iar
sistemul difuzării sale, greoi.
Lună de lună, de multe ori neterminând-o
de citit până la apariția numărului următor – pentru că o citeam
integral, pagină cu pagină -, savuram articolele scrise de Mircea
Platon, Cristi Pantelimon, Viorel Patrichi, Răzvan Codrescu și ceilalți.
Fiecare număr avea ca reper o mare personalitate – de obicei puțin
cunoscută publicului larg – a istoriei sau prezentului românesc.
Articole despre ortodoxism, politică, istorie, deținuți politici,
diasporă, literatură, naționalism și globalizare.
Puteau fi și articole despre sport. Am
avut ocazia să scriu în ”Rost” și n-am făcut-o. Era vorba de
voluntariat, cum era vorba în cazul tuturor celor ce semnau acolo, și
m-am urnit greu. Iar când m-am decis, era târziu. Revista nu mai era.
Acum îmi pare rău.
Puteam face mult pentru această revistă și, exceptând faptul că am prezentat-o o dată în emisiunea-mi TV, n-am făcut nimic.
Ultimul număr l-am găsit la pangarul
Mănăstirii Râmeț. Odată cu dispariția ”Rost”-ului, ceva parcă s-a rupt.
Ceva sigur nu mai e la fel. Noi, noi, mai ales noi. Și nici lumea asta
nebună în care trăim. Să credem însă în visuri. În visuri, și nu în
vise. Pentru că, vorba versului lui Radu Gyr, ”Înfrânt nu ești atunci când sângeri, / nici ochii când în lacrimi și-s. / Adevăratele înfrângeri, / sunt renunțările la vis”.
Reaștept apariția ”Rost”-ului. La chioșcuri și în lume. A rostului lumii în care trăim. Dar oare mai trăim? Și cum? De Octavian Stancioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu