Otrava incomozilor. Poloniu, dioxina sau DDT, “armele” secrete ale statelor
Eliminarea
liderilor politici adverşi sau a personajelor devenite indezirabile,
dintr-un motiv sau altul, este o practică clandestină folosită de state
sau de anumiţi reprezentanţi ai acestora, de-a lungul istoriei. În
ultima perioadă, numărul cazurilor făcute publice, unde există
suspiciunea otrăvirii unor lideri, a crescut simţitor. Deshumarea, chiar
în aceste zile, a liderului palestinian Yasser Arafat va lămuri
prezenţa urmelor de poloniu radioctiv pe hainele sale. În octombrie, a
fost deshumat fostul preşedinte turc Turgut Ozal, iar presa de la Ankara
a anunţat deja că, în rămăşiţele sale, au fost descoperite patru
substanţe ucigaşe: DDT, DDE, americiu şi poloniu. La rândul său, fostul
preşedinte ucrainean Viktor Iuşcenko, a scăpat cu viaţă ca prin urechile
acului, după ce a fost otrăvit cu dioxină, în timp ce spionul rus
Aleksandr Litvinenko a fost ucis la Londra, cu o doză de poloniu.
Otrava rămâne o armă cât se poate de
actuală, deşi ar părea că ţine mai degrabă de arsenalul politic medieval
din vremurile familiilor Borgia şi Medici. Marţi urmează să fie
deshumat trupul liderului palestinian Yasser Arafat,
care se bănuieşte că ar fi murit otrăvit. Nu este singurul lider
contemporan despre care se bănuieşte că ar fi fost otrăvit, lista celor
care şi-au încheiat brusc cariera politică este mult mai lungă. Anul
2012 pare să fie unul al deshumărilor: pe lângă Yasser Arafat a mai fost
deshumat şi fostul preşedinte turc Turgut Ozal, iar analizele efectuate
până acum indică faptul că fostul lider de la Ankaraa fost şi el
otrăvit.
Fostul lider palestinian Yasser Arafat
va fi deshumat marţi în prezenţa judecătorilor francezi care anchetează
cauzele decesului său intervenit în 2004. “Deschiderea mormântului va
avea loc pe 27 noiembrie, experţii vor face prelevări şi totul se va
face în aceeaşi zi în câteva ore”, a anunţat preşedintele comisiei
palestiniene de anchetă Taufiq Tiraoui, precizând că funeraliile vor fi
organizate la sfârşitul operaţiunii. Yasser Arafat a fost înmormântat la
Muqataa, Cartierul General al Autorităţii Naţionale Palestiniene.
Deschiderea anchetei privind
circumstanţele morţii lui Arafat în noiembrie 2004 a intervenit după ce
un laborator elveţian a descoperit urme de poloniu-210, un izotop
radioactiv mortal, pe obiectele personale ale fostului lider
palestinian. Descoperirea a ridicat semne de întrebare în legătură cu o
posibilă otrăvire a lui Yasser Arafat. Cauza oficială a morţii lui
Arafat a fost un accident vascular cerebral, însă boala de care acesta a
suferit în ultimele sale săptămâni de viaţă nu a fost niciodată clară.
Documentarul acuzator
Nevasta liderului palestinian, Suha
Arafat, a depus o plângere privind presupusa asasinare a soţului său.
Ipoteza otrăvirii lui Arafat a devenit credibilă după difuzarea de către
postul tv Al Jazeera a unui film documentar care insista asupra
descoperirii unei mari cantităţi de poloniu pe efectele personale ale
liderului istoric palestinian. Probele au fost examinate de un laborator
elveţian. “Trebuie să aflăm însă adevărul. Este necesar pentru poporul
nostru, pentru familiile martirilor din Gaza. Trebuie să o facem pentru a
aduce la lumină acest mare secret legat de moartea lui Yasser Arafat şi
să aflăm dacă a fost sau nu vorba de o crimă”, a continuat văduva
liderului palestinian.
Turgut Ozal, otrăvit de patru ori
Experţii criminalişti au descoperit patru substanţe otrăvitoare diferite în rămăşiţele pământeşti ale fostului preşedinte turc Turgut Ozal.
Pe 17 aprilie 1993, preşedintele Turciei murea din cauze necunoscute şi
multă vreme s-a presupus că a fost vorba de o afecţiune a inimii, mai
ales că liderul turc era hiperponderal. În septembrie 2012, un tribunal
de la Ankara a decis exhumarea sa pentru prelevarea de probe. Mormântul a
fost deschis pe 3 octombrie 2012, iar investigaţiile făcute au
dezvăluit prezenţa în trupul lui Ozal a patru substanţe otrăvitoare:
DDT, DDE, americiu şi poloniu – ultimele două fiind elemente
radioactive. Soţia sa, Semra Ozal a susţinut în tot acest timp că fostul
preşedinte turc a fost otrăvit, acuzând mai ales lipsa unei autopsii.
Apropiaţii fostului preşedinte turc
susţin că acesta ar fi fost otrăvit la o recepţie dată de Ambasada
Bulgariei pe 16 aprilie 1993, unde a băut un pahar de limonadă. Turgut
Ozal a fost primul-ministru al Turciei între anii 1983 şi 1989, timp în
care a supervizat trecerea de la dictatura militară la un regim civil.
În 1989 a fost ales preşedinte al Turciei şi unul dintre marile sale
proiecte în condiţiile destrămării Uniunii Sovietice a fost realizarea
unei mari uniuni a popoarelor turcice.
Dioxina electorală
În timpul campaniei electorale pentru preşedinţia Ucrainei din anul 2004, principalul candidat al opoziţiei pro-europene Viktor Iuşcenko
a fost transportat de urgenţă la spitalul Rudolfinerhaus din Viena.
Verdictul medicilor a venit rapid: otrăvire – în sângele lui Iuşcenko a
fost găsită o concentraţie de dioxină de 6.000 de ori mai mare decât ar
fi fost normal.
Efectele otrăvirii au fost vizibile
imediat – candidatul Iuşcenko a devenit aproape de nerecunoscut, faţa
fiindu-i deformată şi găurită, făcându-l să nu mai semene cu imaginile
de pe panourile electorale. Viktor Iuşcenko a declarat că otrăvirea s-ar
fi produs în timpul unei cine la care a participat directorul adjunct
al serviciului secret ucrainean Volodimir Satsiuk. Din 2004 până în
prezent au fost făcute mai multe anchete asupra otrăvirii lui Iuşcenko,
însă nici una dintre ele nu a dus la rezultate clare. Unul din
principalele motive este acela că Satsiuk s-a refugiat în Rusia, care
refuză să-l extrădeze pentru a fi audiat.
Poloniu pentru spioni
Pe 1 noiembrie 2006, fostul ofiţer de informaţii rus Aleksandr Litvinenko
se îmbolnăvea brusc. În ciuda îngrijirilor medicale acordate de cei mai
buni medici britanici, Litvinenko a murit după trei săptămâni. Cauza
morţii a fost stabilită cu precizie: otrăvire cu poloniu-210. În ziua în
care Litvinenko a acuzat primele simptome, acesta se întâlnise cu doi
foşti colegi din KGB: Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun.
Aleksandr Litvinenko a fost ofiţer de
informaţii în KGB înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice şi şi-a
continuat această carieră în cadrul noului serviciu FSB până în anul
1998 când a susţinut o conferinţă de presă în care şi-a acuzat
superiorii că i-au ordonat să îl asasineze pe omul de afaceri Boris
Berezovski. După aproape doi ani de anchete şi procese, Litvinenko a
fugit din Rusia şi a primit azil în Marea Britanie. Aici a devenit unul
dintre cei mai vocali acuzatori ai lui Vladimir Putin şi a sprijinit
portalurile şi agenţiile de presă pro-cecene. De George Damian - Puterea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu